Care sunt nevoile majore ale persoanelor cu demență?
Nevoile persoanelor cu demență sunt complexe și diferă de la un individ la altul. Acestea pot fi repartizate pe cinci categorii principale: informare, controlul simptomelor, activitatea și participarea, relațiile sociale, autonomia și independența. Este evident că nevoile pacientului cu demență sunt strâns legate de calitatea vieții acestuia. Intervențiile ce răspund nevoilor persoanelor cu demență contribuie la îmbunătățirea calității vieții lor.
Pot participa oamenii cu demență la luarea deciziilor?
Capacitatea de a identifica o alegere și de a o face rezonabilă nu este afectată în stadiul de demență ușoară. Cu toate acestea, aprecierea complexă, raționamentul și înțelegerea sunt deja compromise. Capacitatea de a oferi judecăți complexe scade rapid în timp. Acest lucru arată că persoanele cu demență trebuie să fie implicate în luarea deciziilor într-un stadiu incipient. Mai mult, deciziile și alegerile trebuie prezentate într-un mod simplu, ușor de înțeles și pas cu pas.
Care sunt nevoile majore ale îngrijitorilor informali?
Nevoile majore ale îngrijitorilor (familiali) ai persoanelor cu demență includ informarea (în legătură cu diagnosticul, pronosticul de vindecare, opțiunile de tratament și serviciile disponibile, organizarea și finanțarea îngrijirii), strategii de a face față comportamentelor problematice ale persoanei cu demență (apatie, agresivitate, iritabilitate și altele), modalități de a face față propriilor emoții dificile (furie, tulburări, singurătate, durere, depresie), sfaturi pentru gestionarea schimbării rolurilor și relațiilor (sarcini noi, conflicte de rol, pierderea reciprocității și apropierii) și antrenarea comunicării.
Satisfacerea nevoilor complexe necesită un plan de îngrijire
Nevoile nu apar toate odată și se schimbă considerabil de-a lungul timpului. Intervențiile trebuie planificate și coordonate pentru a satisface nevoile corespunzător. În mod ideal, specialiștii implicați ar trebui să lucreze împreună și să creeze un plan individual de îngrijire care să ia în considerare nevoile individuale legate de sex, etnie, vârstă, nivel de educație, stilul de viață anterior și sănătatea fizică. Echipa de îngrijitori ar trebui condusă de un medic (de exemplu medicul de familie), asistent medical sau asistent social.
Colaborarea are beneficii
Lucrul în echipă necesită eforturi și timp suplimentar din partea specialiștilor, dar acestea pot fi remunerate cu cât eficacitatea tratamentului sporește. Astfel, nu mai sunt necesare vizite repetate, crizele sunt gestionate mai bine iar persoanele cu demență și îngrijitorii lor se bucură de o mai mare satisfacție în ceea ce privește tratamentul. Munca împreună oferă beneficii tuturor celor implicați.