Ce este un plan de îngrijire?
Un plan de îngrijire este un plan scris limpede, simplu și precis. Trebuie să explice de ce fel de îngrijire are parte persoana, să conțină planuri de urgență pentru viitor și să includă modalități de revizuire. Este un acord care îi ajută pe terapeuți și pacienți să facă schimbări pozitive pentru rezolvarea problemelor. Planul de îngrijire încurajează specialiștii, persoanele cu demență și îngrijitorii lor să lucreze împreună. Ei stabilesc obiectivele comune, identifică nevoile de sprijin, elaborează și implementează planuri de acțiune și monitorizează progresul. Planul de îngrijire este un proces continuu, nu un eveniment unic. El ar trebui redactat dintr-o perspectivă centrată pe persoană, incluzând părerile și nevoile îngrijitorilor. Informațiile trebuie înregistrate într-un mod care să fie accesibil persoanei cu demență, folosind un limbaj familiar. Planul de îngrijire trebuie personalizat pentru fiecare pacient. Medicii trebuie să planifice vizitele pacientului la fiecare 3-4 luni dacă se utilizează farmacoterapia. Monitorizarea trebuie să includă evaluarea cunoașterii, funcției, comportamentului și a stării medicale, schimbărilor la domiciliu, a serviciilor de asistență comunitară și, în cele din urmă, a deciziilor privind îngrijirea instituțională.
De ce este importantă planificarea îngrijirii?
Demenţa este o stare de sănătate complexă care necesită un management complex. De obicei, afecțiunea implică specialiști din mai multe domenii (de exemplu, medici generalişti, medici specialiști, psihologi, asistenți medicali, asistenți sociali, terapeuți ocupaționali, kinetoterapeuți, logoterapeuți, farmaciști). Activitățile acestora trebuie să fie planificate. Planificarea îngrijirii este un element crucial în furnizarea unei îngrijiri de înaltă calitate pentru persoanele care trăiesc cu demență și în sprijinirea familiilor și îngrijitorilor.
Când trebuie să aibă loc planificarea îngrijirii?
Planificarea îngrijirii ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil după diagnostic și ar trebui revizuită măcar anual, implicând persoana cu demență și familia sau îngrijitorii săi în evaluarea schimbărilor de nevoi și dorințe.
Care sunt avantajele planificării îngrijirii?
Cercetările au arătat că planificarea îngrijirii oferă o serie de avantaje - nu numai pentru persoana cu demență și îngrijitorii acestora, ci și pentru echipa de îngrijire. Un plan îmbunătățește calitatea vieții persoanelor cu demență și a îngrijitorilor acestora, reduce schimbările de comportament, îmbunătățește calitatea îngrijirii și favorizează respectarea tratamentului, promovează sesizarea intervențiile non-farmacologice, scade rata instituționalizării, sporește utilizarea serviciilor comunitare și îmbunătățește depistarea afecțiunilor medicale comorbide.
Elementele de bază ale unui plan de îngrijire
Exemplu de plan de tratament
Studiu de caz
Domnul ZP este un bărbat în vârstă de 78 de ani, care a venit pentru un diagnostic acum 4 ani. Evaluare complexă a diagnosticului a inclus: istoricul medical, mostre de laborator, examene neurologice și fizice, evaluări cognitive și funcționale, neuroimagistica creierului și examinarea lichidului cefalorahidian pentru depistarea biomarkerilor bolii Alzheimer. Scorul său de Mini-Mental State Examination (MMSE) a fost de 25 de puncte. A trăit o viață independentă. Soția sa i-a evaluat activitățile de viață de zi cu zi folosind chestionarul de evaluare funcțională (FAQ). Intervalul scorului sumei este 0 - 30. Un scor de 3 indică o depreciere minimă.
Imagistica prin rezonanță magnetică a creierului a scos la iveală atrofie hipocampală, un nivel inferior de beta-amiloid și concentrații totale mai mari de tau și fosforilate în lichidul cefalorahidian. Diagnosticul: deficiență cognitivă ușoară din cauza bolii Alzheimer. Tratamentul a fost început cu donepezil.
Starea persoanei s-a deteriorat lent în ultimii patru ani. Scorul său actual MMSE este acum de 17 puncte. În prezent are nevoie de asistență și nu poate sta singur acasă.
Doamna AP, soția sa și îngrijitorul primar, consideră că este din ce în ce mai greu de lucrat cu el. Ea relatează că soțul ei povestește evenimente care nu s-au petrecut niciodată ca din propria sa viață. Doamna AP și-a evaluat starea funcțională folosind întrebările frecvente cu un scor de 15 puncte. Pe parcursul timpului, personalitatea soțului s-a schimbat. A devenit agresiv și nu a mai vrut să comunice cu ea. Bolnavul nu poate dormi noaptea, dar doarme foarte mult în timpul zilei.
Doamna AP se simte foarte stresată și epuizată. Nu poate dormi noaptea și nu știe cum să se descurce cu soțul ei. A început să-și piardă răbdarea cu el. Care va fi planul de îngrijire al domnului P? Ce se poate face pentru a o ajuta doamna AP?
- Revizuirea diagnosticului
Analiza diagnosticului include analiza conform căreia diagnosticul dat anterior este corect. Ar trebui să rezume întregul parcurs al bolii și dacă diferite aspecte ale tabloului clinic se încadrează în diagnosticul inițial. Poate include elemente, de ex. dacă declinul s-a produs, dacă este în limitele așteptate, dacă simptomele nou-apărute sunt în concordanță cu diagnosticul. Dacă apar îndoieli, este necesară o reevaluare a diagnosticului. Urmărirea sau noile examene pot corobora diagnosticul inițial sau pot oferi un diagnostic alternativ. Înțelegerea diagnosticului probabil de către pacient și îngrijitorii familiei este, de asemenea, importantă. Diagnosticul trebuie explicat în mod repetat în cel mai simplu mod posibil.
- Sprijin eficient pentru îngrijitor
Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să verifice nivelul de stres și sarcină al îngrijitorilor în timpul monitorizării periodice. Povara îngrijirii duce la consecințe psihologice importante, precum depresia, sentimente de disperare și anxietate, izolare socială, consecințe fizice precum insomnie, pierderea poftei de mâncare și energie. Unui îngrijitor trebuie să fă fie informat și educat cu privire la demență și opțiunile programelor de îngrijire zilnică, îngrijire de tip respite care și îngrijire la domiciliu.
- Revizuirea medicaţiei
Revizuirea medicaţiei trebuie să vizeze sănătatea fizică și psihică. Revizuirea sănătății fizice constă în revizuirea medicamentelor, interacțiunile polifarmaciei, reducerea la minimum a consumului de medicamente care afectează gândirea și stoparea administrării oricăror medicamente inutile. Revizuirea sănătății mintale ar trebui să includă analiza medicamentelor psihiatrice, terapia de stimulare cognitivă și tratamentul depresiei sau anxietății.
- Evaluarea riscurilor
Riscurile includ, de pildă, șofatul, sau persoana cu demență ar putea să încerce să se incendieze, să dea foc casei, să plece de acasă, etc. Se pot folosi următoarele strategii: adaptare de mediu, televiziune cu circuit închis și monitorizare, supravegherea îngrijirii la domiciliu.
- Cercetarea simptomelor noi
Orice simptome noi trebuie verificate, tratate sau gestionate, după caz.
- Tratament şi suport
În această etapă trebuie evaluate tratamentele farmacologice și non-farmacologice. Acest lucru include factorii de revizuire a medicamentelor, plus intervenții non-farmacologice care pot fi alese în caz că apar simptomele comportamentale și psihologice ale demenței (BPSD). Există intervenții non-farmacologice și farmacologice care sunt eficiente în BPSD.
Mai întâi trebuie utilizat magementul non-farmacologic BPSD. Este important pentru că reduce consumul de medicamente antipsihotice în cazul persoanelor cu demență. Tratamentul antipsihotic este asociat cu creșterea morbidității și mortalității. Intervențiile non-farmacologice pot fi grupate în două categorii: (a) intervenții indirecte prin colaborarea cu îngrijitorii sau adaptarea mediului (de exemplu, instruirea îngrijitorului, abordări ale echipei interprofesionale, modificarea factorilor de mediu) și (b) intervenții directe, prin abordarea directă a persoanelor cu demență și scăderea BPSD (de exemplu, terapie de recreere individualizată, exerciții fizice, terapie senzorială, muzicoterapie, masaj). Intervențiile psihosociale au un rol important în cadrul modelului colaborativ de îngrijire a demenței. Ele sunt abordări non-farmacologice bazate pe interacțiuni între oameni sprijinind cogniția, emoția, activitatea semnificativă și relațiile interpersonale. Intervențiile psihosociale importante pentru persoanele cu demență sunt reabilitarea cognitivă și terapia ocupațională, care îi implică și pe membrii familiei și prieteni. Trebuiesc luate în considerare alte intervenții, de ex. îngrijirea spirituală, culturală și emoțională, precum și abordările compensatorii, restaurative/reabilitative și paliative.
- Individualitate
Fiecare persoană cu demență este o persoană unică. Este important să informați persoana într-un mod adaptat nevoilor sale.
- Planificarea în avans a îngrijirii
Planificarea avansată include planificarea etapelor viitoare privind ceea ce se întâmplă dacă sau când o capacitate este afectată. Planificarea trebuie să cuprindă informații despre îngrijire și tratament în etapele ulterioare ale demenței, inclusiv locul preferat al morții, dacă persoana este dispusă să discute un plan avansat de îngrijire spre sfârșitul vieții. Informațiile privind planificarea în avans a îngrijirii sunt furnizate de un medic generalist sau de un specialist (neurolog, psihiatru sau geriatru). De asemenea, medicul generalist sau specialist poate trimite persoana cu demență la societatea Alzheimer pentru detalii suplimentare privind planificarea în avans a îngrijirii.
Un exemplu de Advance Care Planning poate fi descărcat pe paginile Gold Standards Framework. Mai exact, aici.
Cazul revizuit
D – Reviziirea diagnosticului
Dl ZP s-a deteriorat de la stadiul de deficiența cognitivă ușoară până la stadiul de demență al bolii Alzheimer. Diagnosticul corect a fost coroborat de biomarkeri neurobiologici pozitivi inițiali ai bolii în evaluări diagnostice, declin cognitiv tipic documentat prin scăderea scorurilor MMSE, pierderea independenței documentate prin creșterea scorurilor frecvente și apariția de noi simptome în concordanță cu diagnosticul.
E - Sprijin eficient pentru îngrijitori
Doamna AP petrece grija persoanei cea mai mare parte a timpului. Ea a menționat nivelurile crescânde de stres și problemele cu insomnie. Neurologul a sfătuit-o să vadă un asistent social sau un psiholog pentru a dezvolta strategii de coping. De asemenea, i s-a spus că copiii ei ar trebui să fie mai implicați în îngrijirea lui și ar trebui să le ofere mamei lor un pic de răgaz în weekend. I s-a recomandat să viziteze Societatea Alzheimer pentru un plan suplimentar de îngrijire. Îngrijirea la domiciliu poate ajuta la reducerea sarcinii ei.
M – Revizuirea medicaţiei
Deoarece boala s-a deteriorat până la stadii mai avansate, în schema de tratament a fost adăugată memantina. Această terapie antidemenţială combinată îl poate ajuta să-și mențină capacitatea intelectuală funcțională pentru perioada următoare. Întrucât agitația și agresivitatea persoanei sunt grave și pot fi riscante pentru soția sa, medicul a inițiat un tratament antipsihotic. Problemele de somn au fost gestionate folosind o igienă adecvată a somnului (stimulare și activități în timpul zilei, o cameră rece și întunecată, aceeași oră de pat în fiecare zi) și trazadonă antidepresivă sau mirtazapină.
E – Evaluarea riscurilor
Neurologul a luat măsuri pentru a-i reduce stresul doamnei P. El a verificat, de asemenea, condițiile comorbide ale domnului P. pentru a-i oferi un plan optim de tratament. Medicul a avut în vedere pași pentru a gestiona apariția modificărilor de comportament. Au fost preferate abordările non-farmacologice. Dl TP a participat la un program de îngrijire de zi de două ori pe săptămână. Cu toate acestea, a fost începută terapia antipsihotică la domiciliu, întrucât agitația și agresivitatea lui ar fi putut deveni riscante pentru soție.
N – Cercetarea simptomelor noi
Simptomele BPSD au fost verificate și tratate după caz.
T - Tratament şi suport
Au fost monitorizate efectele favorabile și adverse ale tratamentului antidemenţial și antipsihotic. Programul zilnic a inclus terapie ocupațională și antrenament cognitiv. Soția persoanei a început să primească servicii de îngrijire la domiciliu.
I – Individualitate
Individul și îngrijitorul său au primit toate informațiile necesare cu privire la sănătatea și bunăstarea domnului P. Intervențiile non-farmacologice au fost alese cu respectarea personalității persoanei.
A - Planificarea de îngrijire în avans
Discuțiile cu pacientul și îngrijitorul său au dus la decizia ca pacientul să rămână acasă cu familia până la sfârșitul vieții. Cuplul a primit informații despre îngrijire și tratament în etapele ulterioare ale demenței.