Când este diagnosticul în timp util?
Considerăm că diagnosticarea în timp util presupune următoarele: stabilirea unei consultații profesionale la un moment dat pe traiectoria progresiei demenței, atunci când persoanele cu demență și familia lor observă prima dată schimbări ale funcției cognitive, activităților zilnice, comportamentului și / sau relațiilor interpersonale (Figura 1) și devin suficient de îngrijorați să caute ajutor și să apeleze la profesioniștii din domeniul sănătății. Acesta este momentul în care pot utiliza informațiile furnizate de diagnostic pentru a înțelege ce se întâmplă, pentru a schimba stilul de viață și pentru a planifica viitorul.
În prezent, diagnosticul este întârziat în multe cazuri sau stabilit numai în stadiul moderat sau târziu al demenței. Motivele principale includ scăderea gradului de conștientizare a publicului despre semnele precoce ale Alzheimerului, negarea problemelor la persoanele cu demență și alte mecanisme de apărare, preocupările medicilor în ceea ce privește incertitudinea diagnostică, opțiunile de tratament deficitare, stresul emoțional generat de boala Alzheimer și alte demențe asupra membrilor familiei și percepții greșite despre Alzheimer și alte demențe.
Schimbarea practicii actuale și realizarea unui diagnostic în timp util depinde de creșterea gradului de conștientizare publică și profesională a simptomelor inițiale ale demenței, precum și de îmbunătățirea cunoștințelor profesioniștilor din domeniul sănătății despre beneficiile unui diagnostic și intervenția timpurie.
Care sunt avantajele diagnosticului în timp util?
Există multe beneficii pentru persoanele cu demență, îngrijitori, profesioniști, furnizori de servicii medicale și societate, în general, pentru diagnosticarea în timp util a demenței.
Avantajele posibile ale diagnosticării în timp sunt comune pentru multora dintre părțile interesate menționate mai sus, unul dintre cele mai importante fiind faptul că o diagnosticare anterioară și îmbunătățită poate ajuta pacienții să evite „nomadismul medical” care începe cu căutarea și se încheie cu primirea unui diagnostic și tratament definitiv. Evaluarea promptă ar putea facilitată, de asemenea, prin depistarea și tratamentul altor cauze suplimentare precum: ale problemelor de memorie (de exemplu: depresie, anxietate, tulburări de somn) și afecțiuni care necesită acțiune imediată (de ex. delirium, intoxicație). De asemenea diagnosticul in tim util poate contribui la evitarea prescrierii de medicamente care agravează funcția cognitivă.
Beneficiile speciale, barierele și potențialele riscuri ale diagnosticării în timp util pentru persoanele cu demență, îngrijitorii și profesioniștii sunt rezumate în figura de mai jos.
